 |
| Mihai Eminovici |
La fiecare pas gasesti in opera sa cuvinte si rime care te emotioneaza.
Pe deasupra, acestea aduc implacabil si esenta sentimentelor umane transpuse pe o melodicitate a rimelor definitorie pentru nimbul eminescian.
A devenit un singular prin opera sa, un singuratec, dar cat de maestuos, cat de Luceafar!
In valtoarea vremurilor prezente - de acuta decadere a societatii romanesti, consider ca singura religie care spune lucrurilor pe nume este Glossa lui Eminescu.
Paradoxal, tocmai scepticismul acut din mesajul transmis in cea mai unitara si mai complexa prin simplitate poezie a sa - Glossa, Eminescu face ca peste ani, sa dea un sens sperantei de a mai crede in ceva :
Pe deasupra, acestea aduc implacabil si esenta sentimentelor umane transpuse pe o melodicitate a rimelor definitorie pentru nimbul eminescian.
A devenit un singular prin opera sa, un singuratec, dar cat de maestuos, cat de Luceafar!
In valtoarea vremurilor prezente - de acuta decadere a societatii romanesti, consider ca singura religie care spune lucrurilor pe nume este Glossa lui Eminescu.
Paradoxal, tocmai scepticismul acut din mesajul transmis in cea mai unitara si mai complexa prin simplitate poezie a sa - Glossa, Eminescu face ca peste ani, sa dea un sens sperantei de a mai crede in ceva :
 |
| Glossa – Mihai Eminescu |
Versiunea de vizualizat si descarcat in PDF : Click aici...
Versiune video (audio - surround):
Versiunea text :
Glossa – Mihai Eminescu
- Vreme trece, vreme vine,
- Toate-s vechi şi nouă toate;
- Ce e rău şi ce e bine
- Tu te-ntreabă şi socoate;
- Nu spera şi nu ai teamă,
- Ce e val ca valul trece;
- De te-ndeamnă, de te cheamă,
- Tu rămâi la toate rece.
- Multe trec pe dinainte,
- În auz ne sună multe,
- Cine ţine toate minte
- Şi ar sta să le asculte?...
- Tu aşează-te deoparte,
- Regăsindu-te pe tine,
- Când cu zgomote deşarte
- Vreme trece, vreme vine.
- Nici încline a ei limbă
- Recea cumpăn-a gândirii
- Înspre clipa ce se schimbă
- Pentru masca fericirii,
- Ce din moartea ei se naşte
- Şi o clipă ţine poate;
- Pentru cine o cunoaşte
- Toate-s vechi şi nouă toate.
- Privitor ca la teatru
- Tu în lume să te-nchipui:
- Joace unul şi pe patru,
- Totuşi tu ghici-vei chipu-i,
- Şi de plânge, de se ceartă,
- Tu în colţ petreci în tine
- Şi-nţelegi din a lor artă
- Ce e rău şi ce e bine.
- Viitorul şi trecutul
- Sunt a filei două feţe,
- Vede-n capăt începutul
- Cine ştie să le-nveţe;
- Tot ce-a fost ori o să fie
- În prezent le-avem pe toate,
- Dar de-a lor zădărnicie
- Te întreabă şi socoate.
- Căci aceloraşi mijloace
- Se supun câte există,
- Şi de mii de ani încoace
- Lumea-i veselă şi tristă;
- Alte măşti, aceeaşi piesă,
- Alte guri, aceeaşi gamă,
- Amăgit atât de-adese
- Nu spera şi nu ai teamă.
- Nu spera când vezi mişeii
- La izbândă făcând punte,
- Te-or întrece nătărăii,
- De ai fi cu stea în frunte;
- Teamă n-ai, căta-vor iarăşi
- Între dânşii să se plece,
- Nu te prinde lor tovarăş:
- Ce e val, ca valul trece.
- Cu un cântec de sirenă,
- Lumea-ntinde lucii mreje;
- Ca să schimbe-actorii-n scenă,
- Te momeşte în vârteje;
- Tu pe-alături te strecoară,
- Nu băga nici chiar de seamă,
- Din cărarea ta afară
- De te-ndeamnă, de te cheamă.
- De te-ating, să feri în laturi,
- De hulesc, să taci din gură;
- Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,
- Dacă ştii a lor măsură;
- Zică toţi ce vor să zică,
- Treacă-n lume cine-o trece;
- Ca să nu-ndrăgeşti nimică,
- Tu rămâi la toate rece.
- Tu rămâi la toate rece,
- De te-ndeamnă, de te cheamă;
- Ce e val, ca valul trece,
- Nu spera şi nu ai teamă;
- Te întreabă şi socoate
- Ce e rău şi ce e bine;
- Toate-s vechi şi nouă toate:
- Vreme trece, vreme vine.